top of page

Urmari si concluzii

     Într-un efort de a menÈ›ine pacea, AliaÈ›ii au format NaÈ›iunile Unite, care a luat ființă oficial pe 24 octombrie 1945,  È™i a adoptat DeclaraÅ£ia Universală a Drepturilor Omului din 1948 ca un standard comun pentru toate țările membre.  Marile puteri care învingătoare în război—Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit È™i FranÈ›a—au devenit membri permanenÈ›i ai Consiliului de Securitate al ONU.  Cei cinci membri permanenÈ›i rămân aceeaÈ™i È™i în prezent, deÈ™i au fost două schimbări de locuri, între Republica China È™i Republica Populară Chineză , în 1971, È™i între Uniunea Sovietică È™i statul ei succesor, FederaÅ£ia Rusă, după destrămarea Uniunii Sovietice. AlianÈ›a dintre AliaÈ›ii Occidentali È™i Uniunea Sovietică a început să se deterioreze chiar înainte de terminarea războiului.

     Diviziunea postbelică a lumii a fost formalizată de către două alianÈ›e militare internaÈ›ionale, NATO (în frunte cu Statele Unite) È™i Pactul de la VarÅŸovia (controlat de URSS); lunga perioadă de tensiuni politice È™i de competiÈ›ie militară între acestea, Războiul Rece, avea să fie însoÈ›ită de o cursă a înarmărilor È™i războaie prin intermediari.

     Estimările numărului total de victime ale războiului sunt diferite, deoarece multe decese au rămas neînregistrate. Cele mai multe sugerează că au murit aproximativ 60 de milioane de oameni în război, dintre care aproximativ 20 de milioane de militari È™i 40 de milioane de civili. MulÈ›i dintre civili au murit din cauza genocidelor deliberate, a masacrelor, bombardamentelor masive, a bolilor È™i foametei.

     În concluzie, acest subiect este oricum prea  amplu si nici azi nu se ÅŸtie exact tot despre interesele de la mijlocul lui, aÅŸa ca doar am scris câteva idei.

Oricum aceste subiecte pot fi abordate subiectiv si depinde de fiecare pentru ca “istoria se scrie cu cafea la terasă” (Cătălin Åžtefan Ion).

bottom of page