Primul Război Mondial a schimbat harta politică a Europei. Pentru a împiedica un nou viitor război mondial, Liga Națiunilor( prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială) a fost creată la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Obiectivele primare ale organizației au fost prevenirea unui conflict armat prin securitate colectivă, prin dezarmare, și prin soluționarea neînţelegerilor internaționale prin negocieri pașnice.

     În ciuda puternicului sentiment pacifist de după Primul Război Mondial, urmările sale încă au produs naționalism iredentist( adică un fel de identitate naţionala, când oameni care vorbesc aceaşi limbă si au aceleaşi obiceiuri sunt împărţiţi sub mai multe ocupaţii) și revanșism( o aspirație a unei ţări de a obține răzbunare prin revizuirea rezultatelor provocate de o înfrângere militară sau politică) în mai multe state europene. Aceste sentimente au fost deosebit de marcante în Germania din cauza pierdierilor semnificative teritoriale, coloniale, și financiare suferite prin Tratatul de la Versailles. În temeiul tratatului, Germania a pierdut în jur de 13% din teritoriul inițial și toate posesiunile sale de peste mări, se interzicea anexarea de alte state de către Germania, se impuneau despăgubiri, și se limitau dimensiunile și capabilitățile militare ale țării.

     În Asia, încă din  1931, un Imperiu Japonez din ce în ce mai militarist, care demult încerca să obțină influență în China, ca prim pas în ceea ce guvernul său considera a fi dreptul său de a domina Asia, s-a folosit de Incidentul Mukden(o acțiune de sabotaj organizată de către personalul militar japonez) ca pretext pentru a lansa o invazie a Manciuriei( o zonă a Chinei).